Ovidiu Solcan este un tânăr artist care nu are cum să nu îți atragă atenția. În spatele colajelor minuțios realizate stau ore de muncă intensă și o viață întreagă de experiențe și trăiri. Aproximativ 250 de ore au fost necesare realizării unuia dintre cele mai cunoscute tablouri ale sale, un colaj al portretului lui Brâncuși, însă Ovidiu spune că munca din spatele unei lucrări nu se cuantifică în astfel de timpi, ci reprezintă o viață întreagă de experiențe dedicate actului artistic. Cu o pregătire în domeniul arhitecturii, Ovidiu spune că și-a găsit libertatea de exprimare în artă, iar sursele de inspirație se află peste tot în jurul său, de la senzația pe care i-o dă o melodie, la filmele pe care le urmărește sau opera unor personalități culturale de la noi. Cum a trecut de la desenele cu creta pe asfalt, la mâzgălitul băncilor de școală cu logo-ul Wu Tang, până la graffiti-uri pe pereți și picturi în uleiuri și acrilice, artă digitală și colaj, Ovidiu Solcan poveștește în interviul de mai jos.
1.Care este povestea ta? Când ai început să faci colaje?
Din copilărie, când desenam cu creta pe asfalt. Apoi am trecut prin foarte multe faze până a ajunge la colaj. De la mâzgălitul bancilor de școală cu logo-ul Wu Tang, până la graffiti-uri pe pereți și picturi în uleiuri și acrilice. Nu am stat departe nici de arta digitală. Mereu am încercat să fiu în pas cu tehnologia și ultimele softuri de editare grafică. Cred că așa cum pensula este o unealtă, la fel este și spray-ul de graffiti, la fel este si Photoshop-ul. Deși am făcut și colaje digitale, am ajuns la cele “analog” din mai multe motive, dar cel mai important motiv este imposibilitatea de a fi replicat. Unicitatea colajelor pe care le realizez nu poate fi reprodusă. Un tablou poate fi reprodus într-o copie foarte fidelă, însă colajele mele, nu. Nu va reuși nimeni să găsească fix bucățile de hârtie pe care le folosesc eu și, cu siguranță, nu le va putea rupe în aceeași manieră. Un al motiv pentru care am ales să creez imagini analog în detrimentul celor digitale este vibrația transmisă de acele layere suprapuse. Am observat că atunci când colajele sunt expuse publicului larg, privitorii înțeleg munca ce a stat în spatele realizării unui colaj, unicitatea lucrării, dar și viziunea artistică. Lucruri ce nu sunt percepute, din păcate, din pozele cu lucrările postate pe canalele de socializare sau pe Internet.
2. Știu că ai pregătire în arhitectură. Te simți mai degrabă architect sau artist?
Deși arhitectura este adesea percepută ca artă, cred că 99% din arhitectura actuală are legătură doar cu profitul și cu limitările create de costul de execuție. Actul artistic reprezintă imaginația artistului transpusă în realitate. Când apar limitări cu privire la modul de transpunere în realitate, consider că actul artistic dispare sau, mai bine spus, se limitează la elemente componente ale unui intreg. Consider că arhitectura este în primul rând influențată de beneficiar, cât și de un set de reguli și o legislație care nu este întâlnită în alte arte. Ca să dau un exemplu cât mai concret, când proiectezi o clădire poți fi limitat de culorile și materialele pe care le folosești, din cauza legislației. Gândiți-vă cum ar fi dacă ar exista astfel de reguli în pictură?! Ca să răspund la întrebare, cred că termenul de artist este definitoriu, în cazul meu. Sunt un artist multidisciplinar - fotografiez, pictez, filmez, regizez, arhitecturez etc.
3. Când ai simțit că vrei să faci artă? Ce preocupări aveai în copilărie legat de asta?
De mic am simțit că în mine zace un potențial creativ. Am perceput această creativitate ca pe o dimensiune esențială a personalității mele, iar în decursul anilor am devenit capabil de autoexprimare și autorealizare. De altfel, eu cred că fiecare om dispune de potențial creativ, care prin educație poate deveni în timp trăsătura de personalitate care va produce noul / originalul. În cazul meu, cadrul cel mai important de manifestare dar și de stimulare a potențialului creativ a fost și va rămâne jocul. Jocul de mânuire a obiectelor, jocul de contrucție, jocul de creație, jocul de dezasamblare și ansamblare a diferitelor obiecte (casetofoane, mașinuțe, obiecte casnice). Toate aceste jocuri au contribuit activ la dezvoltarea potențialului meu creativ. Jocul a rămas și astăzi un veritabil produs creator. Deși timpul pe care îl petrec realizând diferite proiecte depășește 12 h/zi, rareori simt că lucrez, ci mai degrabă simt că mă joc.
4. Povestește-mi puțin despre lucrările tale. Colajele pe care le faci sunt, fără doar și poate, minuțioase și cer mult timp.
Într-adevăr, colajele mele necesită mult timp pentru a fi realizate. Acesta este motivul pentru care nu am o colecție foarte diversificată. În general, pentru un colaj de tip portret, este nevoie de 200 - 250 de ore de joacă serioasă. Sunt perfecționist, iar minuțiozitatea detaliilor este unul din atributele colajelor mele. Ce ar mai fi totuși de menționat, deși a spus-o și Picasso, ar fi că munca ce stă în spatele fiecărui colaj nu este neapărat echivalentul celor 200 de ore de lucru, ci reprezintă toată viața mea dedicată actului artistic. Adică acele zeci de mii de ore care m-au dus de la creion, la carioca, la spray, la calculator, la pensulă, la cuțit și ulterior la aceste bucăți de hârtie pe care le așez cu migală și pasiune pe pânză.
5. Pentru ce colaj ai lucrat cel mai mult și cât anume a durat să-l termini?
Timpul de lucru depinde de 2 criterii foarte importante: complexitatea colajului și dimensiunea acestuia. În privința complexității, colajul cu Brâncuși a necesitat aproximativ 250 de ore de muncă. Deși am reprodus celebra poză de patru ori până acum, timpul de lucru nu s-a modificat deloc. Au fost necesare tot atâtea ore de lucru și de fiecare dată rezultatul final a fost mai bun decât precedentul. Însă colajul cu Marlon Brando - The Godfather este cel mai mare colaj realizat până acum - 1,5 m / 1, 5m - și, deși nu a fost cel mai complex, dimensiunea și-a spus cuvântul, iar timpul de realizare a fost de 243 de ore.
6. De unde te inspiri?
Sursele de inspirație sunt infinite. Actul inspirațional este dificil de definit, însă este o condiție sine-qua-non pentru domeniul artelor. Însăși momentele de maximă intensitate creatoare le consider inspiraționale pentru că atunci mă pot manifesta în voie și îmi pot exprima sentimentele, emoțiile și trăirile fără niciun fel de constrângere. Spre exemplu, pentru colecția de colaje realizată în urmă cu 2 ani, sursele de inspirație au fost momentele petrecute cu soția mea. Eram într-o perioadă în care vizionam multe filme cu actori pe care soția mea îi admira foarte mult. Trilogia Godfather, Sicario, Heat, Donnie Brasco, Goodfellas, Casino, Taxi Driver, The Score, Brando, The Brave - aceste capodopere cinematografice au fost sursa reală de inspirație când am făcut colajele cu Marlon Brando, Al Pacino și Robert de Niro.
[gallery link="file" columns="2" size="large" ids="5629,5630,5631,5632"]
7. Românii din păcate nu au exercițiul investițiilor în artă. Cel puțin nu la nivel național. Cât de greu este pentru un artist să răzbată? Și care sunt șansele să fii remarcat în afară?
Cele mai multe colaje pe care le-am vândut au fost în România. În general, lumea le cumpărp atunci când își renovează casa sau când vor să facă un cadou original. Am observat că românii, mai ales generațiile tinere, încep ușor, ușor să-și educe simțul artistic. În ceea ce privește arta contemporană, sunt mulți artiști români care vând foarte bine atât pe plan local, cât și internațional. Este adevărat că suntem departe de alte capitale culturale, cum ar fi Berlinul, dar eu sunt încrezător în începutul timid al românilor privitor la achiziția de artă. Totuși mulți artiști români încă nu au înțeles că și arta este un produs ce trebuie vândut. Și asta înseamnă că trebuie promovat, trebuie marketat, trebuie inclus într-o strategie de vânzări. Nici eu nu stau foarte bine la acest capitol, asta pentru că atunci când am început să fac colaje, nu-mi imaginam că cineva ar dori să le cumpere. La noi galeriile de artă nu au putere atât de mare, decât pentru o serie foarte limitată de artiști. Eu m-am îndreptat către Instagram pentru a-mi găsi publicul țintă și sper că acolo voi reuși să mă fac remarcat pe plan internațional. Totuși, este adevărat că expozițiile contribuie real la notorietatea unui artist. Mult mai ușor convingi o persoană de valoarea unei lucrări când o vede în realitate, decât atunci când vede o imagine la rezoluția unui telefon mobil.
8. Care sunt cele mai mari realizări ale tale? De ce ești cel mai mândru?
Sunt mândru de fiecare pas mic pe care îl fac și care contribuie la devoltarea eului meu. Sunt mândru că acum câteva săptămâni o tânăra din Cipru, aflată în România pentru o perioadă scurtă de timp, a fost fascinată de colajul cu Maria Tănase, l-a achiziționat, iar acum, pe peretele unei case din Nicosia, o personalitate a poporului român ocupă un loc de cinste. Sunt mândru că, vreme de 3 luni, în cadrul galeriei The Grand - Marriott, am un spațiu al meu unde pot să lucrez și să expun. Sunt mândru că am reușit să vând cea mai mare parte din lucrările pe care le-am realizat, sunt mândru de cuvintele încurajatoare ale tuturor celor care admiră ce fac, sunt mândru de rezultatele fiecărui proiect în care am fost implicat. Și, cel mai mult, sunt mândru de echilibrul și armonia interioară care se reflectă pozitiv în toate aspectele vieții mele.
9. Ce planuri ai, ce fel de lucrări ai vrea să produci?
De ceva timp mi-am propus să fac o serie de colaje cu nuduri. Prima schiță a prins contur și până în toamnă mi-am propus să am seria completă. Am în plan noi concepte puțin mai abstracte, precum și o tehnică de colaj mai plină de culoare. De asemenea, am seria de “minute collage” pe care vreau să o concretizez în lucrări abstracte, prezentate într-o formă atractivă, pe care le voi vinde la prețuri mult mai accesibile.
10. Unde expui în prezent? Unde pot fi văzute lucrările tale?
În prezent, expun în galeria The Grand Avenue din cadrul Hotelului Marriott. Este un spațiu perfect pentru mine, fiind foarte aproape de casă, dar și de birou. Folosesc spațiul și pentru lucru efectiv, așa că pot fi văzut cum lucrez în timp real. Mi se pare foarte importantă această interacțiune a vizitatorului cu artistul și actul de creație în sine. În plus, feedback-urile vizitatorilor sunt cât se poate de pozitive și încurajatoare, iar acest fapt mă motivează să rămân consecvent cu timpul pe care îl dedic realizării colajelor.
11. Cine sunt clienții tăi?
Clienții mei sunt în general tineri între 25 și 35-40 de ani. Oameni pasionați de artă și de frumos în toate formele lui. Tineri care susțin arta contemporană autohtonă, care sunt, la rândul lor, artiști - arhitecți, pictori, designeri de interior, designeri vestimentari etc. Cei mai mulți clienți sunt cei care își renovează / achiziționează o locuință sau care doresc să faca și "altfel" de cadouri.
12. Ce este arta pentru tine?
Arta este un mod de a mă exprima fără restricții și constrângeri de niciun fel. Arta este o libertate creativă asumată, cosumatoare de energie fizică, dar dătătoare de mii de înțelesuri. Arta este o aventură, o expresie a libertății, un refugiu al vieții cotidiene.
[gallery link="file" columns="2" size="large" ids="5634,5639,5636,5637,5638,5635"]
13. Ai un artist preferat?
Aprope zilnic descopăr câte un artist foarte talentat. Fie că este pictor, sculptor, fotograf, muzician, regizor, blogger sau chiar vlogger. Industriile creative reprezintă noul val în România. Apreciez artiștii consacrați, însă sunt mai fascinat de creativitatea artiștilor debutanți. Cred că lumea poate fi mult mai frumoasă dacă o privim din punct de vedere artistic și dacă ne înconjurăm de acest frumos pe care arta ni-l ofera.
14. Mă gândesc că fiecare lucrare a ta are o poveste. De unde începe ea și cum o materializezi?
Procesul creației este cât se poate de simplist și clasic. Mai întâi vine idea, care pornește de la un sentiment transmis de un film, o amintire, o melodie, orice îmi hrănește frumos sufletul. Încerc apoi să păstrez sentimentul și să-l transpun așa cum îl trăiesc eu. Adaptez digital imaginea și apoi o folosesc ca bază pentru crearea colajului. Și de aici sunt doar reviste rupte și mult lipici. Spre exemplu, primul colajul cu Brâncuși a venit ca o comandă într-o perioadă în care tocmai analizam influențele operelor brâncușiene și modul de abstractizare ale artistului. A fost o întâlnire fericită a dorinței mele de a cunoaște artistul și măreția operei sale și de a o interpreta în stil propriu. Cumva Universul conlucrează la materializarea ideilor și dorințelor prin modalități care sunt dincolo de imaginația noastră.
Articolul Arta colajului cu Ovidiu Solcan apare prima dată în .
